Cu pasiune , despre nimicuri

Vrem uneori să ne explicăm, deși nu ar fi nevoie : nu pe mulți îi interesează reacțiile noastre. Unii n-au timp și alții nu te vor asculta ,vor vorbi despre durerile lor, și tu vei înțelege într-un final , de ce era mai bine să fi tăcut. Dar om fiind ai în tine visul perfecțiunii, vrei să fii văzut ca un exemplar diferit de restul, și-ți iei apărarea, vrei să te scuturi de eventuale păcate omenești care te-ar face la fel ca mulțimea. Din păcate mulțimii nu-i pasă,și tu sfârșești în cel mai fericit caz, neluat în seamă, fiindcă ai putea sfârși la nebuni : acolo se adună între cei fără judecată și cei cu prea multă judecată, poate fiindcă omul e făcut să fie mediocru, altfel nu ar supraviețui : un individ din mulțime, un punct în mulțimea de puncte .
– Ecce homo!– nimănui nu-i pasă celor sau celui care îi pasă , e destul de inteligent să se spele pe mâini de tine : aduci necazuri și nu trebuiești nimănui.
E o inteligență pe care nu o vedem cu ochi buni: o generație nouă care vrea esențialul și numai esențialul și nu mai acceptă disertația care nu face decât să-i încarce inutil mintea. Ca în nedumeririle lingviștilor : cum se descurcau geto-dacii în conversație, dacă fondul de cuvinte moștenit nu depășește un maxim de 300 de cuvinte,mari și late?– se descurcau : construiau cetăți, făceau minerit și agricultură, aveau industrie, făceau comerț și aveau monedă proprie : cosonii, monede din aur , bătute în statul geto-dac .. Și toate acestea cu un fond de doar 300 de cuvinte. Fiindcă nu le trebuiau mai mult, poate fiindcă nu se pretau la explicații. Demnitatea acestor oameni se pare că s-a diluat în noi, și când fondul de cuvinte al românului a crescut, a dispărut și demnitatea, au dispărut industria, agricultura, comerțul simplu, moneda a devenit de tinichea și noi toți am început să vorbim.. Zeii simpli care nu ne înspăimântau cu iadul, au dispărut și ei , preoții care nu cereau nimic pentru ei,care arătau doar o veșnicie fericită, au fost siliți să renunțe și românul dă explicații la o mie de zei noi și răzbunători , care îi cer să fie sărac pentru ca preoții să se îngrașe... Reguli noi care n-au ținut niciodată de tradiția noastră, au venit să ne înrobească , și noi ne mărim fondul de cuvinte, fiindcă trebuie să ne justificăm fiecare acțiune, și pe cele bune..
Ar trebui să-mi justific purtarea ? Nu, dar o fac fiindcă sunt om. Sigur o fac inutil și nimeni nu o să asculte, deși eu știu , continui să mă scuz, continui să explic tot ceea ce acum două sau trei milenii, era acceptat de toată lumea fără explicații inutile.
Când nu înțelegi că nu mă pot ruga unui zeu răzbunător, când nu înțelegi că refuz să mă plec în fața rivalului zeului, când îmi ceri să ascult de Dumnezeu sau de Satana, atunci eu încep să adopt un fond nou de cuvinte, să mă pot justifica...

... Ți-e imposibil să mă crezi.... Dar deși nu am o religie, nici ateu nu sunt. Am credința într-un Zeu care nu este nici răzbunător, nu are în veșnicia lui un Iad, și nu-mi cere robie pe Pământ. Sunt liberă fiindcă nu astept învierea morților și viața ce va să fie. Sunt liberă fiindcă nu mă tem de răzbunarea lui Satana. Sunt liberă fiindcă eu mănânc în funcție de cerințele organismului meu și nu în funcție de posturi sau diete. Sunt un om liber. Nu sunt în adorarea unui zeu ori a unui demon! Mă trezesc și adorm fără teamă : eu știu că lângă mine nu sunt nici îngeri nici draci... Pot cânta atunci când voi plângeți un om care a murit acum aproape două mii de ani. Fiindcă nu mă tem.
Nu te urăsc pentru credința ta, te rog să nu mă urăști pentru libertatea mea.

C ( Constanța) Ferent (z)