sau plânge – totuna
să nu poți
poate ca să nu scazi în ochii celuilalt
să taci de să te doară maxilarele
să se înțepenească
să ți se lipească buzele
să încerci să le desfaci și să nu se mai poată
fiindcă ai tăcut
ai fost demn
O să treacă – îți spui că nu se putea
o să-ți treacă și nimeni nu va ști că ai vrut să-i spui
ai vrut să-ți plângi ultima iubire
ai tăcut fiindcă ți-a fost greu
apoi te-ai bucurat că trebuie să cari de unul singur
uriașa stâncă a disperării
O să treacă – îți spui că nu se putea
Crește pe undeva amurgul
– labirintul e gri și umed
( un înger a trecut pe aici și-au rămas niște dâre de aripi)
cerul s-a făcut o lespede
și s-a așezat pe umerii labirintului
Nu-i nimic –merge
nu-i nimic –îl pot căra
umerii s-au întărit ca ai atleților și cerul e o nimica toată
pe urmă o să mă culc
o să fac cerul acoperiș
o să-l țin aproape ca pe o umbrelă
Aproape aud un scrâșnet
cum fac ușile nedeschise de o sută de ani
Mi se descleștează maxilarele
o să fie mâine ziua cuvintelor multe
încleștarea a coborât pe furiș ca un câine
ca un buldog
și-a deschis maxilarele ei de disperare
și de buldog
și a înhățat o bucată de inimă..
– îi simt colții
dar nu mai pot face nimic
un buldog nu lasă nimic dintre maxilare
(27.02. c. ferent – Condamnat să vorbească)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu