Medici și anatomiști

Am momente în care îmi spun că în loc să fiu mai bună în comparație cu ce făceam acum un an,am involuat atât de grav încât nu mă recunosc. Câteodată mă scuz : eram fericită și ăștia fericiții sunt ca bețivii sau ca drogații : totul e roz sau măcar verde smarald, și bineînțeles par sau chiar sunt mai buni. După ce le trece și ochelarii roz ai fericirii se sparg, nu mai iese nimic frumos, devin apatici, se apucă de revoluții sau de politică, distrug tot ce era frumos, sfărâmă încrederea oamenilor pe principiul : dacă eu nu am voie, nici pe tine nu te las.

Pot să-mi găsesc circumstanțe, pot să-mi aduc aminte că acum un an nici măcar n-am strănutat: ultima gripă 😷 ,în afara ăsteia care m-a pocnit înainte de Crăciun, am avut-o când aveam 21 de ani , poate de aia am uitat să cer un tratament cu penicilină, nu sunt pro antibiotice în fiecare zi, dar odată sau de două-trei ori în viață merge, penultima oară aveam 11 ani, și mă trezea tata la șase dimineața să mergem la injecție.. Sunt utile uneori antibioticele, din nefericire,medicii de astăzi sunt școliți de mântuială, nu știu care este medicamentul potrivit, și așa avem noi decese din cauza gripelor, sau a banalelor viroze, aș propune o mai mare atenție la profesorii doctori : se cuvine să predați cunoștințe utile studenților de la medicină , un tratament potrivit salvează vieți, un tratament face diferența între vindecarea sau decesul pacientului. Un rezident nu ar trebui să facă munca doctorului , un rezident ar putea face eventual munca unui asistent. Am auzit multe despre profesor-doctorul Beuran, eu am auzit de bine, iar dacă ar fi să-l acuzăm de ceva, am putea să-l acuzăm că era obosit și a lăsat un copil să-i facă munca. Dragilor medici, veți plăti oalele sparte fiindcă sistemul sanitar e la pământ, medicii cu carte au plecat sătui de gărzi împovărătoare și de bani puțini.. Cine a rămas? O sută de nepricepuți la un singur priceput . Se miră cineva că un profesor-doctor are 100 de rezidenți? Păi cui să-i dea? Unuia căruia îi mor pacienții fiindcă nu știu care e tratamentul potrivit? Unuia care confundă o peritonită acută , cu o criză biliară? .. Cine să-i școlească? Unul care îți scrie pe rețetă aspirină tamponată și sirop de patlagină când tu ai contactat o infecție streptococică? ... Acum e timpul ca noi oamenii obișnuiți să ne cumpărăm dicționarele Larousse și tratatele de medicină, să ne vindecăm și să nu acceptăm să murim din cauza incompetenței unor copii trimiși să studieze medicina fiindcă se câștigă bine.
Sunt cam supărată : a fost nevoie să-mi amintesc eu tratamentul potrivit, altfel doctorița de familie m-ar fi lăsat să mor, nici doctorii de la urgențe ( UPU) nu au prea multe cunoștințe. Mai mult de atât : le lipsește empatia.. Domnilor doctori, experiențele se fac la orele de autopsie, pe cadavre. Noi suntem vii și parcă nu ne-am gândit să vă dăm voie să vă jucați cu viața noastră.
Cred că sănătatea este segmentul pe care nu s-a lucrat de loc de 30 de ani, ar fi timpul să se ia măsuri.
c. ferent