și mulțumiți de noi
dăm foc
nu contează cui sau la ce
– o casă / un vis / un om
dăm foc
ziua cea mare a incertitudinii se ridică măreață și scuipă jăratec
nu contează cine se arde
nu ne pasă cine arde
nici coșul cu sentimentele nu ne mai trebuie :
la foc
trebuie
ziua incertitudinii se rotunjește
grasă / trufașă / nepăsătoare
urând pe toată lumea
ziua se face mare și plină
vanitatea zilei incertitudinii
nu mai salvezi nimic
orice poate trăda
oricine
trebuie ars totul
ziua se termină cu certitudinea că ești undeva într-un iluzoriu Egipt
pe o piramidă
vârf
tu ești scăpat
nu contează cum te vei coborî
deocamdată ești sus
e convingerea că ai ars totul
nici cel mai umil suspin nu a scăpat
( trădătorul! – dă-l naibii!)
ziua incertitudinii
ziua când trebuie să scapi de povară
de sentimente
de milă ( mai ales mila te poate distruge
mila se ridică și crește incertitudinea
mila trebuie să piară mai întâi)
la foc
mila trebuie să se facă cenușă
și
pe urmă
eliberați de incertitudini
vom atârna pe umeri mantia certă a trufiei
ne vom așeza pe frunți – coroana nepăsării
și așa plini de noi înșine
ne vom pune punct piramidei
pot face asta
(3 noiembrie, 2019 c. ferent – Vanitate)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu