o mișcare bruscă ar avea consecințe grave
ca atunci când tragi o piesă din construcția
(cu piese de domino)
la care ai muncit o vară
sau o iarnă ( n-are importanță)
și totul se dărâmă
mă abțin să sar în întâmpinarea cuiva/ceva
( nu știu ce – Dracu știe ce)
mă mișc așa ca la filmele alea făcute cu încetinitorul
( cum se fac filmele alea? cate imagini trebuie să iei într-un minut?
multe – nu-i așa că multe?
... prea multe....
... prea multe....
... prea multe...)
nu fac nimic
poate fiindcă a face e rău
e mai rău ca a împietri
e mai rău ca a înlemni
e mai rău
e mai rău
e mai rău
pe urmă se întâmplă ceva
pe urmă cineva strivește o piatră
ceva smulge un copac din rădăcină
și altcineva
omoară pe alt altcineva
zdrobește alt altceva
și nimănui nu-i pasă
și nu vreau să știu dacă altcuiva nepăsarea i s-a culcat peste retină
nu mai vreau
cred că nu fac nimic
stau
aștept
nu știu când
într-o zi o să fiu eu alt altcineva
într-o zi o să fac alt altceva
și mișcarea nu se va mai opri
n-o să-i pun stavilă urletului
și munții vor dispărea – Planeta se va face ca o farfurie de supă
dar deocamdată clădesc
și nu pot face nimic
nu pot
(20 nov. 2019 c. ferent – Tăcerea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu