Dualismul caracterelor umane

Nu știu cum să privesc un caracter dual : o fi bine să jucăm la două capete? Adică o fi corect? Nu doar în plan politic,în viața obișnuită sunt oameni care aleg să stea în poziția incomodă : cu fundul pe două scaune. E benefic : dacă unul câștigă ,merg lângă el,dacă pierde,mă lipesc de celălalt. În viața reală sunt ființe care joacă pe mai multe planuri,și merg după cel care poate fi înșelat sau după cel care câștigă. Sunt caractere duale,și din nefericire,nu toată lumea își dă seama cu cine are de-a face. Un caracter dual e însoțit mai mereu de puterea de convingere,este în stare să-și ascundă adevăratele intenții și tu să nu fii în stare să pricepi ce te așteaptă. Sunt mii de exemple,eu o să aleg pe cel mai puțin interesant : omul care se așteaptă să te cucerească. Nu știu de ce dar voi lua cazul în care o femeie ( să îi dăm nume? să zicem că o cheamă Adriana C. -P. Ar putea s-o cheme chiar așa,și ar putea să nu fie decât un nume generic) . Doamna Adriana vrea să se mărite,dar nu cu oricine,d-na caută un om inteligent pe anumite planuri,realizat material,de preferință cu niște bani,poate și deținătorul unui nume cunoscut. Fie el sportiv,scriitor, balerin, politician. Doamna deține o oarecare cultură și o doză de putere de convingere. Domnul ales ,are marele defect de a fi păun. Nu acarul Păun, pasărea care este atât de mândră de sine,încât e imposibil să ajungi la inima d-lui fără să-l măgulești. Și d-na Adriana știe cum : îl laudă pentru ceea ce face,de obicei o gogomănie,fiindcă d-l nu prea știe să fie numărul unu, sau a fost odată și ceea ce a rămas e zațul. Câte unul își dă seama că e terminat,dar d-na Adriana nu se lasă,îl laudă cum știe ea mai bine : d-l zice: am ajuns la senectute – la care d-na spune că e încântată de mustăți,barbă și plete dalbe. D-l e fericit,d-na își freacă mâinile de încântare. Și merge la cealaltă victimă,de obicei nu se pricepe : muzica de relaxare,ori muzica de acum o jumătate de veac,o lasă rece,însă e decisă să se bage pe sub pielea omului,și-i toarnă o poveste cum știe ea mai bine. În cazul în care d-l cu numărul doi nu răspunde decât cu un zâmbet și ridicându-și pălăria,d-na nu disperă și merge până într-acolo încât e în stare să se plimbe prin fața d-lui în costumul Evei,fiindcă d-l e o pradă demnă și nu-i poate scăpa. Doamna Adriana are multe ținte și mulți domni de cucerit. Nu se știe de ce face asta, nu se știe decât că speră ca unul dintre domni să fie atât de prins în plasa de cuvinte meșteșugite,încât să-i ofere poziția mult râvnită de stăpâna inimii domnului. Crezi că d-na ar putea iubi pe unul dintre domni? Nu,dna Adriana e un sac de vorbe,o minte machiavelică,o profitoare de duzină. Din nefericire d-nii respectivi nu se pot apăra,fiind păuni vor cădea în oala pe care a pus-o d-na pe foc și vor rămâne fără penele frumoase de care sunt mândri.. Eu am văzut,însă nu le voi spune niciodată,poate fiindcă nu vreau să cuceresc inima nimănui,și ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să risc să nu fiu înțeleasă. Rămân în expectativă,amuzându-mă de dualismul Adrienelor care nici pe departe nu seamănă cu Ariadna cea care îți arată drumul spre lumină.. Ceea ce-mi spune mie astăzi, întărindu-mi convingerea – femeia este ticăloasă din născare, un caracter frumos la o femeie,este mai imposibil de găsit decât oul păsării Rock...
( 16 octombrie 2019 ,c. ferent – Ferește-te de Adriene.... Dacă poți! ☺)