dar sunt nimicuri
cât timp pe tine te-am pierdut
într-o iarna
pe când se desprimăvăra anevoie
o clipă am uitat de existența ta
mi-am pierdut concentrarea
nu am fost trează..
În fiecare zi pierd ceva
nici să le enumăr nu are rost
sunt atât de multe încât mă întreb :
Cât și de unde izvorăsc averile astea de suflet?
–n-am răspuns..
Văd și simt cum trec pe lângă mine în sens invers
cineva le ia cu grijă
( nu știu dacă om sau Dumnezeu)..
Cineva le ia în tăcere
de parcă ar fi pietricele fără nici o valoare de pe drum
cineva s-a făcut milos și ridică din praful drumului
tot ce eu pierd în fiecare zi.
Zău! – hai crede-mă odată!
toate acestea sunt nimicuri de când ai dispărut
nu știu cum
neatentă fiind – te-au ridicat vânturile de primăvară
te-au dus..
Cred că e și vina ta : ai fi putut să te împotrivești
– eu mi-aș fi legat de fiecare picior o stâncă
nici uraganele nu m-ar fi putut clinti
Din când în când mai pierd câte ceva
nu pot ști câte averi a strâns sufletul meu
ele cad
câteodată sunt pietricele
din când în când
mi-e că ar putea fi pietricele în stare să se facă ceva
nu știu ce
poate o înșiruire
ceva care ( eventual) să-ți rămână ca un indicator
un fel de coborâre pe treptele anamnesis
Da..
ei și ce dacă? – cui îi pasă că
Eu în fiecare zi mai pierd ceva..
(27 ian., 2022 – c. ferent – Pierd amintirile)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu