Necazuri de la Est

Ninge. Și dacă românul amuzant de felul lui, zice uneori că plouă cu găleata, apoi astăzi în Piatra Neamț, ninge cu butoiul. În două ore s-au depus vreo treizeci de centimetri. Probabil până diseară se va depune atâta zăpadă încât vei înota la propriu prin troiene.

Ninge. Nu mă încântă. Eu nici în copilărie nu m-am dat cu sania, nu am făcut oameni de zăpadă, am urât orice copil care încerca să se joace cu mine, făcând bulgări de zăpadă. I-am urât de moarte. Nu-mi place să simt înghețul pe pielea mea.

Nu mi-a povestit nimeni din familie despre iernile siberiene. Tata-mare fusese prin la Odessa, dar nu ne-a povestit mare lucru, în afara penuriei de alimente din lagărele cu prizonieri, nimic altceva. Lipsa acută a apei potabile și a mâncării, erau cele mai teribile lipsuri. S-a întors după patru ani de prizonierat, bolnav. Despre iernile siberiene am citit. Încoace, prin urmare nu prea am reușit să înțeleg frigul din apropierea Cercului Polar. Nu vreau să aflu nimic. Se plângeau unii de topirea permafrostului : ei și ce? – cu ocazia asta nu vor mai fi iernile astea lungi și care ne secătuiesc bugetul casei. Eu m-am zburlit un pic, mai înainte am făcut autocitirea contorului : 300 KWats.. Nu contează, probabil în ianuarie vor fi 500. Atunci de ce mi-ar păsa mie că în Siberia, pământul nu mai este înghețat vara, la o adâncime de 1,8 metri? Dar nu cred. Eu continui să cred că e altă gogoriță a celor care se plâng de încălzirea globală. Cei care au decis ca în următorul deceniu, să nu mai existe încălzirea tradițională cu lemn și cărbune. Idioți. Golf Stream 2 să trăiască : și uite cum Germania nu va spune nici pâs, dacă Ucraina e ocupată de ruși.

Ce-o să facem noi? Probabil vom rămâne în bătaia vântului istoriei. Un alt Irak. Americanii își vor lua jucăriile și se vor duce acasă. Administrația de la Washington va motiva că s-au pierdut destule vieți și destui bani. Și noi vom rămâne ca prostul în mijlocul drumului. Ce vom face? Noi care am renunțat la stagiul militar obligatoriu, noi care avem o limită a numărului de cadre militare angajate, ce facem? Așa-i că trece rusu' prin România ca prin brânză? Vom ajunge din nou în situația în care va trebui să apelăm la felul nostru de a ne descurca. Felul prin care trecem prin viață și lumea se miră atunci când le spui : mă descurc.

Să dea Dumnezeu să fiu eu profet mincinos, dar mă tem că soarta noastră va fi aceiași dintotdeauna : va trebui să ne descurcăm. Ca Ștefan Mușat, atunci când i s-a promis ajutor de la toate Curțile creștinătății, și care s-a văzut singur în confruntările sale.

Se merită să faci parte din UE și din NATO? –eu nu cred.

De ce spun toate astea? E simplu : noi românii avem un proverb sau o zicală pentru orice. Acum se potrivesc vreo două : paza bună trece primejdia rea și fă-te frate cu dracu până treci puntea.