Leul din Gemini ♊

În mintea mea e un leu. Însă leul nu-i chiar liber să facă tot ce poftește, în mintea mea, față în față cu leul dezlănțuit în atac, stă ironic și dur, un dresor. Urlu, e drept că urlu, dar îmi vin în fire și-mi dau seama că mă fac de râs. Leul și dresorul stau față în față, în imensitatea minții mele, închiși într-o sinapsă ca într-o cușcă zăbrelită, rău este că leul se dă în spectacol. Și dresorul își pregătește biciul, ochii sfredelesc până în adâncul minții de fiară, biciul cade pe nasul foarte sensibil, și leul se face mic. Ai putea crede că e o pisicuță. Dacă pentru o fracțiune de secundă, dresorul și-ar muta privirile reci, dure și ironice, leul ar rupe cușca, ar strivi dresorul ca pe un pui nevolnic de găină... Oamenii ar privi înfricoșați și s-ar îngrămădi să iasă din circul unde un leu urlă cuprins de furie.

Eu sunt leu. Mintea mea e o cușcă. Luciditatea mea e un dresor. Și leul nu poate decât să dea înapoi, să se ghemuiască, să înțeleagă locul unde se află.

M-am înfuriat. Am urlat. M-am făcut leu apărând-mi halca. Îmi aparținea.

Pe urmă s-a făcut lumină și a sunat gongul final 

Habar n-am. Numai cât am devenit Radu Comșa :,, Avocatul din oficiu al morților. " . Habar n-am. E o zi ca orice altă zi, dimineața e la fel ca alte o mie de dimineți de octombrie, cum au mai fost și cum au să mai fie. Și eu nu știu de ce mi-e milă de toți morții lumii. Mă voi fi trezit cu jale, ca țăranii bătrâni, cărora nu li-e clară melancolia, și o pun pe seama anotimpului, care și el pare o moarte. Și eu nu știu nimic. Mi se năzare din întâmplare câte ceva, om viu ai străfulgerări de amintire și internetul, ca un majordom care se respectă, îți aduce aminte, să nu cumva să-ți fie ziua fericită. Și eu n-am putere să lupt cu jalea, asta nu mi s-a părut dăunătoare, eu lupt cu altele, dar jalea mi se pare un cățel zgribulit și-al nimănui, cum să-l lovești?

M-am frământat toată noaptea. Ori numai cât am făcut niște pauze : am pus cartea cu fața-n jos, am băut ce am găsit prin preajmă ori am mușcat dintr-o pară, și m-am gândit, m-am frământat să descopăr răspunsuri la întâmplările vii, ale mele. Și m-am întrebat dacă acum o mie, două ori trei mii de ani, oamenii trăiau ușor, în pace, fără griji? Și nu : legile sunt făcute ca să nu întinzi mâna, tu sau altul, furia ori gheara avariției, ori patima – duc la moarte. Legi, porunci, reguli : fără ele între tine și o furnică ar sta egalitatea bocancului care strivește. Câteodată scapă câte o furnică, omul nu scapă niciodată : și cu și fără reguli, omul sfârșește sub bocanc. M-am mai gândit și la altele, dar astea n-au rămas : Mnemnosyne își ia întotdeauna înapoi, ceea ce nu ai folosit. Pe urmă s-a făcut dimineață și m-am trezit să fiu om, supus regulilor. Numai sentimentul venit de nicăieri, cel neexplicabil : jalea. Nu-l leg de nimic. Mă fac avocatul celor care au pierdut ceva, sau viața cu totul, și deși știu că Judecătorul cel mare este implacabil, eu tot nu pot să tac. Aduc argumente, îi explic :

— E un om care nu a ucis o muscă, și dacă a ucis nu a fost decât un instrument. Cum poți pedepsi funia, glonțul, scaunul electric? Ce fel de Judecător ești?

Îmi permit : Judecătorul meu e după chipul și asemănarea mea. Al altora e un monstru de furie. Al meu ascultă. Sigur nu face niciodată cum vreau eu, dar mă lasă să vorbesc. Mă lasă, nu știu de ce, poate că îl amuză puțina mea putere de judecată. Și fiindcă El mă lasă, nu mă las eu : mă întorc spre mine :

— Idioato : pentru cine te lupți? Ce vrei să arăți? A trecut vremea umblatului după comorile adevărului și ale dreptății. Înapoi în borcanul cu oțet ! — acolo ți-e locul.

Locul meu, și al altora : în borcanul cu oțet . Ca moșneagul cel prost și baba cu dorințe nebune, care au ieșit din borcanul cu oțet numai pentru o secundă. Fiindcă nu poți lua locul Judecătorului, lipsit de judecată fiind.

Nu fac nimic. Habar n-am ce aș putea face. Și la urma urmei, locul meu e în borcanul cu oțet.

Nu mai am vlagă să mă apăr pe mine. Am înțeles că vorbesc surzilor. Și mă întorc la mine și la morții care nu au nici un apărător.

Sunt aici. Când am timp și sunt atât de idioată să-l pierd aici, aici sunt. Mi-e indiferent dacă vorbesc unor urechi astupate, în fond am eu ac de cojocul celor care nu aud : îi trimit în țara surzilor.

Mi-aș edita fraza care rezumă biografia, ar fi trebuit să spun că azi sunt celibatară. Altfel nu știu. Habar n-am. Pseudo-oamenii din pseudo-existența virtuală, își doresc să mă supere. Să mă fac leu și să ies din cotlonul meu să-i sfâșii. Cu bună știință mă necăjesc în fiecare zi. De parcă nu le-aș fi explicat ca unor copii fără minte :

— Nu ești excepția. Nu ți-am dat nici o speranță. Nu putem trece prietenia virtuală în realitate. Nu am loc de tine în viața mea reală.

Am explicat, dar rostul meu e să trag funia clopotelor, într-un sat cu surzi.

Lăsați-mă în pace. Fiindcă orice intruziune în viața omului real care sunt, este neavenită. Lăsați-mă în pace.

Altfel mă fac leu și te strivesc așa ca pe un ou de găină nevolnic ce ești.

Îîîî.. Da, mă gândesc : s-a golit pachetul de tutun. Trebuie să ies să cumpăr țigări. N-am chef. Oboseala de după zilele astea când m-am zdrobit la propriu, mă face o ființă leneșă. Pe lângă toate acestea, descopăr că citesc pe diagonală, nu sunt concentrată, textul spune una, eu citesc ce-mi închipui. Și mă înfurii. Și reacționez diavolește. Și nu-mi mai pasă și nu-mi mai place și nu mai admit. Tai orice degete care ar sta să mă aline :

— Nu vreau! Duceți-vă dracului en gros & en detalle.

Sunt diavol. Sunt ceea ce mi-a fost silă să recunosc, sunt Șeitan. Și Erinie sunt. Urăsc pe toată lumea, mai cu seamă pe cei care ar vrea să fie buni. Mă uit cu neîncredere :

— Du-te dracului. Te prefaci.

Și sunt eu însumi. Am timp și decid să fiu eu însumi. Erinie și Demon. Noapte și Vulcan împroșcând fierbinte moarte. Sau încă nu. Sau poate da : urăsc pe toată lumea. Și pe mine mă așez în capul listei : să mă pot urî mai mult decât pe oricare.

Mă duc la Dracu : vinde țigări dracul, e negustor.

Râsul nu e nicăieri. Poate-l voi găsi după ce voi avea două pachete de Marlboro roșu, scurt, în buzunar.