Iepurașii..

Mă gândesc la ceva care ar putea să nu fie important, ori să fie greșit. Mă gândesc la animale. La animale de tot felul. Pe cele mici, cele care mănâncă numai ierburi și cele care se hrănesc și cu animale și mai mici, le compătimim : am văzut doi pui de iepure dormind într-o cutie de lemn, pe niște paie. Nu știu de ce m-a întristat imaginea asta, fiindcă în mediul natural, e foarte posibil să doarmă pe pământ, într-o văgăună, săpată de mama lor. Mi s-a părut trist să-ți începi viața pe paie.. Pe urmă mi-am amintit de cei doi pui de urs, și de mama lor, călcați de tren, aruncați într-o groapă. Nu am simțit nimic, nu mi-a păsat, pui și-a pierdut înțelesul, doar fiindcă eu știu că ursul, omnivor ca și mine și ca și mine e indiferent și fără milă, dacă i-aș sta în cale, m-ar mânca fără remușcări, ba chiar nici nu ar fi pedepsit, cum aș putea fi pedepsită eu, dacă l-aș mânca. Și nu mi-a păsat văzându-i morți pe câteștrei. Dimpotrivă : cealaltă știre, cu cei care ar putea fi condamnați la închisoare fiindcă au vânat, tranșat și mâncat un urs, acea știre m-a scos din fire, m-a umplut de ură față de autoritățile care nu mă păzesc de criminalul feroce care este ursul , ba chiar îl ocrotesc și mă condamnă atunci când mă apăr singură. Nu mă ascund după deget : Terra ar fi mai plină de posibilități, fără marile carnivore și care nu se pot îmblânzi, care nu sunt de nici un folos, care nu pot fi mâncate fiindcă cineva le confundă cu o jucărie de pluș. O planetă fără carnivorele mari și fără reptile, ar fi locul ideal pentru om. Nu-i pot plânge, poate fiindcă nu sunt idioată, nu-mi vine în minte să reînvii dinozauri dintr-o celulă, și nu aș clona unul dintre ei, ori vreun mamut.

Mi-e milă de bieții iepurași : s-au născut într-o cutie de lemn, pe niște paie..

Deși...

Sâmbătă, voiam să urmăresc o emisiune pe National Geographic Wild. Am dat drumul prea devreme : niște pui de tigru, încercau să se salveze dintr-un loc atins de inundații. La început nu am înțeles ce se întâmpla. În mai puțin de un minut, mi-am dat seama că puii erau condamnați. Mi s-a frânt sufletul de milă, într-o secundă am urât omul care filma și nu intervenea nicicum. Am smuls ștecherul televizorului cu furie. Nu am mai vrut să văd ce a făcut Dr. Pol. Nu am mai putut.. Și nici nu am uitat. Aș vrea, dar nu pot. Între puiul unui râs – în pădurile noastre nu sunt tigri– și puiul unui urs, aș alege puiul de felină. Pe cel al ursului, l-aș lasă să piară fără remușcări. Ursul e mâncare, felinele nu sunt.

Mă gândesc la animale. Mici sau mari, vegetariene sau prădători înnăscuți pentru animale mai mici. Ciudat e omul : mâncare e diferit. Între a mânca și a te lăsa mâncat, e o balanță care trebuie menținută. Atunci de ce Dracu nu-mi dau pace cei care nu știu ce se mănâncă și ce este interzis?

Și nimic : iepurașii dorm pe paiele lor, într-o cutie de lemn : săracii...