Binele, o noțiune

Păi, binele este noțiune. Spui mai bine decât ieri, sau acum o perioadă mai îndelungată, însă binelui nu-i poți adăuga nimic. Îl perfecționezi, dar absurd, deși poți spune <mai bine>, binele este perfect prin el însuși. Nu știu cum ar arăta binele unui om. Poate bine înseamnă sănătatea fizică și sănătatea minții, poate bine înseamnă puterea omului de a înțelege că nu poate adăuga nimic stării sale de bine, și că adăugând plăcerea își face un rău, în principiu orice ne place, orice ne desfată simțurile sunt bumerangul care se întoarce împotriva sănătății, împotriva liniștii spirituale și binele dispare pentru întotdeauna. Poate trăi un om bine? Poate, dacă se opune plăcerii simțurilor și desigur ocolește tot ce ar dăuna spiritului său. Mi-e bine când nu mănânc în neștire, când nu cedez impulsului de a consuma alcool, când îmi păstrez limpede capul și nu alerg după mărire, după bogățiile care m-ar scoate din starea de om fără griji. Binele e într-o oarecare măsură promotorul stării de fericită inocență. Un om poate trăi bine fără măcar să fie conștient de aceasta. Ceea ce face și mai adevărat proverbul : mai binele este dușmanul binelui.