joi, 30 aprilie 2020
Lumina care respiră
Te conturez din amintire
te îmbrățișez cu mintea
brațele în jurul umerilor frumoși / largi / puternici
umerii care te țin trufaș
te îmbrățișez
degetele îți conturează umerii drepți
și te simt sub fiecare deget / fierbinte/ cu pulsul vibrând sub pielea ușor bronzată
umerii care au dus fiecare bucată din atât de prozaicul gard
e o tâmpenie
dar la fel ca mirosul cafelei
la fel de unic / de pregnant și doar al tău
e mirosul umerilor care
( pe care)
îi conturez sub fiecare deget
anticipând gustul sărat...
Te caut cu nările deschise
umplându-mă de unicitatea mirosului tău
obosit e diferit mirosul
duminica emană parfum de mirt
zorii te acoperă de nimbul mirosului de răsărit
și niciodată la fel
unicitatea ta mă scoate din lene
îmi trage tricoul și-mi pune o rochie cu spatele gol
mă descalță și mă obligă să umblu pe vârfuri
și mă face surâs când mireasma ta de la miezul nopții
se trezește să-mi ceară paharul de apă
și sărutul ud de pe umeri
pare mirosul ploii de aprilie
Te cunosc
dacă cineva mi te-ar închide în întuneric
auzul meu te-ar cunoaște
respirația / ritmul pașilor / tăcerile tale
mâinile conturând un cuvânt și colorându-l
și cine m-ar putea rupe de cel cunoscut și conturat în fiecare secundă?
(30.04.2020 - c. ferent – Lumina care respiră)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
În 2023 s-a întâmplat, dar mă doare..
Veneam spre casă, măcinată de gânduri de om obișnuit. Două mai ales, primul : că lucrurile nu țin o veșnicie, că ar trebui să-mi...
-
Veneam spre casă, măcinată de gânduri de om obișnuit. Două mai ales, primul : că lucrurile nu țin o veșnicie, că ar trebui să-mi...
-
Anticariatul minții Hm.. Mă gândesc să mă las de umblat după cai morți să le iau potcoavele. După urma visului pierdut. Cu ochii...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu