Despre căutări

Trăim la întâmplare. Nu mereu profund, e obositor și inutil să fii profund. Ești, dar ești atunci când vorbești lumii, când ești orator, în Agora nu se vorbește despre dragoste, sau se vorbește despre aceasta ca despre o noțiune, nu ca despre o însușire pur umană, nebunia care te prinde în vârtejul apelor sentimentului. În Agora lumea nu are sentimente, e gravă și tu dacă ești un orator inteligent nu aduci în discuție cărți in folio, pierdute sau catalogate nocive și ascunse privirilor filozofilor. Filozoful nu are sentimente, lumea lui se împarte simplu : bine, demn de urmat – și rău, trebuie înlăturat. Despre dragoste nu poți vorbi în Agora, acolo doar învățăceii au mai puțin de patruzeci de ani și nu au voie să deschidă gura, ei au sentimente, încă sunt umani. Cel care vorbește nu are, este trecut de patruzeci de ani și a spune cuiva :« Te ador!» e o enormitate, ar putea stârni râsul tuturor celor care s-au adunat în Agora. Drept urmare despre dragoste nu se poate vorbi. Este ceva impur, ceva care se desfășoară numai în întuneric, numai acolo unde ziua nu există, în catacombe, și deci filozofului îi este absolut interzis subiectul dragoste. Asta e situația, oratorul se ridică pe podium ca pe un soclu, se ridică înzeit, se ridică disprețuind orice foame, orice sete, orice ar ține strict de ceva fiziologic, urând din suflet naturalia non sunt turpia. Fiindcă sunt, nu e așa? Dacă mănânci și bei, asta nu rămân în tine, trebuiesc expulzate, filozoful nici măcar nu mănâncă. Dacă te îndrăgostești, va trebui să te lipești de trupul cuiva, să fii una cu el, copiii nu sunt aduși de berze, așa că filozoful e celibatar. Filozoful nu vrea nimic, nu vede nimic decât sub lupa abstractului, lupa care curăță tot umanul, și îl face Zeu...
Tâmpitul : are deja vreo optzeci de ani. Nu poate mesteca o bucată de carne cu zgârciuri. Nu poate bea vinul neîndoit cu apă : îl supără stomacul, ficatul, inima, și ar sta la latrină o zi întreagă. Nu poate avea o femeie fiindcă bărbăția lui s-a stins. Nu poate respira în mulțime. Nu poate vedea luptele dintre gladiatori : dacă îi zboară un pumn rătăcit în falcă. Tâmpitul : e filozof, fiindcă nu mai poate fi altfel.
Ducă-se. Du-te.
Agora mea are și momente de relaș. Momente în care intra Chrysippus împreună cu măgarul și lumea se tăvălește de râs. Omul are nevoie de refulare. De aceea om 🕉 nu e mereu egal cu filozof.
Ducă-se. Du-te.
Iată de ce,, Ostașul care se însoară e un măgar. ". Iată de ce : poetul are nevoie de dragoste. De o muză. Mă duc să caut un muz.
Du-te cu Dumnezeu, în Agora e arhiplin. Nu se mai găsesc locuri nici în picioare.
c. ferentz. 27.02.2019