la casele de schimb valutar –omul
valuta forte.. –
bietul om
chipuri lipite peste o idee
ochi deschiși deasupra unui sentiment
schimbăm oameni
schimbăm
( –cu palme însângerate ridicăm o celulă
încă una
și încă –
o comunitate de celule
în fiecare celulă un om..)
seamănă puțin cu o cameră de seif
o cameră ticsită de cutii – în fiecare cutie e un om
așteptăm să le crească valoarea
nu putem vinde a doua zi : un leu e o nimica toată
avem case de schimb și pușcării
– omul se devalorizează
sau se dovedește a fi calp și trebuiesc pușcăriile
( în mintea mea și-a ta sunt case de schimb valutar
pușcării
și altele – mai e ceva dar deocamdată e în ceață
nu pot ști sigur...
într-o zi va trebui să deschid porțile pușcăriilor
am o aglomerație de nedescris.. –
și uite : ce să păstrez? – ghilotina sau scaunul electric?
dar bineînțeles că nu poți lăsa ideile să mișune de capul lor)
pe unii îi vom da scump :
la urma urmei trebuie să ne îmbogățim –ce Dracu?!
pe unii îi vom lăsa să se ducă
ducă-se
pe unii îi vom șterge
nu știu cum deocamdată
poate inventăm ceva
(și banii merg la topitorie atunci când nu mai pot fi folosiți
vine un polițist și păzește să nu fie puși din nou în circulație..)
nu știu ce să fac
nu știu dacă să-ți dau drumul
sau să te șterg
să..
n-are importanță :
în mintea mea ( celulele cu oameni) sunt o cantitate inutilă
să-ți dau drumul?
(23 ianuarie, 2020 – c. ferent – Scrisoare. Am uitat s-o trimit)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu