o vrabie cu aripi pline de sânge
într-un decembrie
într-o duminică după-amiază
când toate par schimbate
nu știi de ce și nu vrei să știi..
așteaptă o zi
chiar dacă nu bei apa din pahar
tot se termină
nu știu de ce
vor fi de vină atomii
sunt desperecheați și nu se mai poate așa
ori unu la unu / ori nimic
de aia se termină
de ce n-ai băut?
de ce-ai mai așteptat o zi?
și anotimpurile se termină
unele înainte de-a începe
și nu știu de ce
poate fiindcă sunt singure
poate le este frig
sau frică – de unde să știu?
se face de ziuă și vine Soarele și gata :
nimeni nu trebuie să tremure
ori să plângă
–nu știu
dar așteaptă
așteaptă încă o zi
și păsările invidiază pe cineva
sigur nu știu dar parcă pe șerpi
sau așa am auzit
toată lumea ar vrea să-și schimbe hainele
de ce să nu vrea și păsările?
haine noi ? – fugi
ușșș vrabie
ușșș corbule
ușșș ( vrem galben! / albastru și purpuriu!..
bietele păsări..
ce-ai putea să le spui
să le smulgi penele?)
afurisite metamorfoze : vin la cine vor
așteaptă o zi
eu...... ( simțirile care se schimbă
pipăitul care și-a cauterizat amprenta
iriși care se fac roșii și galbeni
arsura care năvălește direct în plămâni
apele cu gust de pucioasă
inimile care se fac de antracit)
eu încă n-am terminat
așteaptă o zi
o pisică deschide fereastra de la etajul nouă
vrăbiile cu pene care se vor înroși
a venit timpul și se termină apa
și anotimpul se va răsuci
voi pune aripi de canar vrăbiilor
eu......( primăvara asta)
așteaptă o zi
(15 dec. 2019 - c. ferent – Decembrie- ca o vrabie cu aripi roșii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu