Agora

Sunt eu un om bun, omul căruia nu i se poate imputa nimic? Nu, nici pe departe. Sunt poate mai mult decât oricine supusă unor acte de care nimeni nu ar fi măgulit să le recunoască existența în firea lor. Cred și pe mai departe că omul luptă cu el însuși, că rar se conformează regulilor prin care ar putea spune despre el însuși că este perfect. Nimic în lumea prin care ne ducem zilele nu este absolut, poate printr-un joc de cuvinte doar nimicul este absolut. Așa stând lucrurile, pe Pământ nu există libertate, dreptate, adevăr, frumos sau bine absolut. Suntem supuși imperfecțiunii din clipa nașterii și până din plămânii noștri iese ultima suflare. Nu există om perfect liber : depinde de aer, apă, mâncare, adăpost, îmbrăcăminte – asta doar cât să enumerăm lucruri esențiale pentru omul viu. Iată-ne supuși acestor nevoi, care ne demonstrează imperfecțiunea omului, imposibilitatea de a fi liber. Nu-i mare lucru, acestea sunt regulile de bază pentru verbul a trăi. Dincolo de toate acestea sunt mărunțișuri care ne fac unici și irepetabili, așa încât nici gemenii univitelini nu sunt identici. După toate acestea vine firea noastră care ne face și mai imperfecți, unii cedează dorinței de mai bine , încălcând porunci ale religiei sau legi ale oamenilor.. Iar alții își pierd mințile : vor să fie perfecți, sau cred că se pot ridica deasupra condiției lor de oameni. Simplul fapt de a crede despre tine că ești mai bun decât altul și meriți recunoașterea, te face arogant și deci imperfect. . .
E o aroganță din partea mea să cred că am vreun drept oarecare? Este. Recunosc : sunt foarte arogantă, și conform cu asta tu îmi încalci dreptul la exprimare atunci când te crezi îndreptățit să mă sfătuiești. Vrei să vorbești cu mine doar fiindcă nu ești de acord cu acțiunile mele.. Te ridici să-mi dai lecții și uiți că dacă sunt așa cum tu crezi că sunt, nu voi accepta lecțiile tale.
Avem noi posibilitatea de-a ne găsi prieteni în mediul virtual? Nu. Noi în mediul virtual putem găsi oameni care gândesc la fel ca noi și oameni cu alte interese. Arogantă sau nu, nu-ți dau voie să-mi ții lecții. Nu-ți dau voie să-mi dai sfaturi și dacă mă disprețuiești nu poți sta lângă mine. E dreptul meu să spun ce gândesc și e dreptul tău să-ți exprimi doleanțele în fața prietenilor tăi, dar nu într-a mea. Așa că nu te voi ține lângă mine, fiindcă ai venit să demontezi tot ce spun eu. Am făcut o pagină și un grup : Agora. Știi ce este agora? O piață publică unde vorbesc oamenii, dezbat subiectele zilei, își spun părerea. Vorbitorul este cel care spune ceva anume, e dacă vrei un monolog. În agora nu sunt dialoguri, sunt argumente și contra-argumente. Ideea expusă poate fi valoroasă sau poate fi un lucru neimportant care va fi uitat. Nu știu dacă sunt un bun orator, dacă știu să-mi expun corect ideea, dar nu voi dialoga niciodată cu nimeni. Pot susține ideea cu argumente dar nu vreau să discut în contradictoriu. Nu ești de acord cu mine? E dreptul tău, scrie și tu pentru prietenii tăi felul în care o idee ți se pare greșită, dar nu-mi spune mie că singurul lucru care urmează e să-ți întorc spatele. În noiembrie 2018 aveam 4000 de prieteni virtuali, astăzi am 2900 . Probabil că anul viitor nu voi mai avea nici două mii. Greșesc? De acord, dar sunt greșelile mele, eu nu vreau să fiu ca tine, nu cred că omul este supus unei forme de felul matrițelor care fac obiecte identice. Sunt arogantă? E posibil. Dar și așa fiind, nu am nevoie de sfaturile tale.
c ferent