Din păcate internetul meu fix, e slab.. Nu știu motivul. Aș fi putut spune că din cauza norilor care sunt oarecum o stavilă între modulele, stațiile responsabile cu retransmiterea semnalului... Nu știu : am crezut că au evoluat acești sateliți.. Probabil m-am înșelat. Nu știu unde am auzit, ori am citit despre sateliții afectați de eclipsa totală de Soare. Iar nu știu unde am citit despre sateliți care au devenit gunoi în spațiu. De unde se poate vedea că aparatura tehnică responsabilă cu semnalul telefoanelor mobile, e perimată, e prost făcută, seamănă cu Boeing-urile care-și pierd ușile, capacele care acoperă motoarele, roțile ale căror șuruburi se pierd și avionul aterizează în cel mai fericit caz pe burtă : trenul de aterizare e dus într-o lume mai bună – poate și rablele din cimitire, poate și acelea au Raiul lor. Nu știu ce are internetul meu fix, de aceea gândurile mele levitează în jurul semnalului slab, inventând prostioare oarecum amuzante. Aștept să vină un lucrător de la Evidența populației : trebuiesc urmați toți pașii, birocratici sau doar necesari, pentru ca mama să intre în legalitate. Nu putem acuza sistemul : nimeni nu poate să-ți rezolve problemele apărute din cauza unei minți incapabile să înțeleagă de ce documentele trebuiesc păzite, de ce nu poți pleca nicăieri fără toate actele pe care le ai și care dovedesc despre tine că ești viu, ai o anumită adresă, ai o problemă medicală, dacă ești din punct de vedere legal într-o relație ori ai ieșit din aceasta.. Sunt documentele pe care fiecare cetățean ar trebui să le aibă asupra sa. Vreau să mărturisesc : nu mi se pare greșită ideea unui buletin, carte de identitate care să conțină toate datele tale personale. Mi se pare o idee bună să trebuiască să ai grijă de un singur document care să spună totul despre tine. Nu știu sigur dacă se numește pașaport ori carte de identitate biometrică. Am auzit și probabil o să optez cât mai curând pentru un asemenea document care m-ar scăpa de dosarul gros unde îmi păstrez documentele personale. Mama, când a fost alungată de la domiciliul celui de al doilea soț, după decesul acestuia, a venit la mine doar cu cartea de identitate. A fost un noroc faptul că păstram eu certificatul ei de naștere, cartea ei de muncă și alte documente vechi : certificatul de căsătorie cu tata, certificatul lui de deces.. Acum, deși sunt documente vechi, sunt măcar un început, sunt pornirea. Așa stând lucrurile nu pot spune că este o birocrație nenecesară, dimpotrivă : nimic nu se poate rezolva atâta timp cât omul nu prea poate dovedi nimic despre el.
Am senzația că mă aflu într-o buclă a timpului : și după decesul tatei, tot eu am umblat de colo-colo să îi fac pensie de urmaș, dat fiind faptul că nu avea toți anii necesari pentru a obține pensie de drept. Acum trebuie s-o iau de la capăt. Mă simt un soi de avocat din oficiu al cauzelor pierdute. La urma urmei trebuie să-mi amintesc : i-am promis tatei că voi avea grijă de fratele meu și de mama. Și eu sunt omul care trăiește cu convingerea că,, Promisiunea dată este datorie curată. ". Nu putem face altfel. Nu suntem buni atunci când avem grijă de cineva. Este o datorie omenească și nimeni nu se poate erija de la asta. Nu poți da naibii obligația de fiu / fiică a cuiva. Chiar dacă părintele tău s-a comportat ca un robot, ca o plantă care nu-și îngrijește puii, tu ai obligația să te comporți corect. Nimeni nu-ți va da un premiu pentru comportamentul tău, însă dacă încerci să nu-ți urmezi datoria, e mare necaz : vei culege ce ai semănat. Nu are nici o importanță dacă numești asta Karma, e un soi de lege a naturii umane.
Ne facem datoria. La nevoie chiar repetitiv, chiar dacă nu suntem vinovați de nimic.
Dar e bine.
Ce mi se pare ciudat? Mama s-a întors de la spital mai rău decât era atunci când au internat-o. Afazia pare să se înstapânit total peste mintea ei. Aproape nu se mai mișcă și trebuie să o hrănesc eu. Uită să mestece mâncarea din gură... Ce va fi făcut în acele șase zile cât a stat internată? Îi vor fi dat ceva de mâncare? Ori au umplut-o de medicamente sedative, care au tâmpit-o mai tare decât era înainte să o suie în ambulanță... Nu pot înțelege. Însă nu pot acuza din aproape aceleași motive : mama, din punct de vedere legal, nu este mama mea, eu nu sunt legal aparținătorul ei. Să fi fost, acum aș face un scandal mediatic de nu s-ar spăla tot spitalul, în special medicul șef de secție al ortopedie din spitalul municipal din Piatra-Neamț, anume << Dr. Abu-Alika Abdala.
Auziți cum sună? –#abualikaabdala..
Medici șef de secție care aparțin unei națiuni de religie musulmană.
E ceva putred în Danemarca? – nu, e ceva putred în sistemul medical din România.
( pun acest text public. Îl duc și pe WordPress, și neapărat pe X. Țin mult ca acest text să se vadă)
