Slavă lui Hefaistos

Mă gândesc la un Domn moldovean. La Alexandru Lăpușneanu. La cum a plătit bunătatea pentru omul de rând. Fiindcă întotdeauna omul de rând va fi o monedă de schimb, o mașinărie care trebuie să se supună. Și Alexandru Lăpușneanu a fost omorât fiindcă nu era util celor care aveau norodul în stăpânirea lor. Și gândindu-mă nu mi se mai pare aberant că o mână de oameni conduc lumea. Nu prea poți ajuta noroadele să se elibereze. Fiindcă nu este pe placul celor care consideră noroadele o mașinărie care aduce beneficii. Când un om de stat vrea să ajute pe cei,, proști, dar mulți ", este anihilat. E o listă lungă, plină cu oameni care ajunși într-o poziție de unde ar putea ajuta pe cei mulți, robii celor puțini, au plătit cu viața bunătatea lor. Și la noi și în toată lumea. Fiindcă sunt piedici în calea celor puțini, sunt anihilați. Mulțimilor li se flutură pe dinainte o lume perfectă dar inexistentă, și fiindcă deși sunt mulți, sunt proști, vor sprijini pe cei puțini și care îi mint. Democrația nu a fost decât o flamură care trebuia să fie arătată. Un Cid mort, și a cărui moarte nu era de ajutor, și pentru asta a fost îmbrăcat în armură, suit pe cal și plimbat prin mulțimile care pe el îl urmau. Noroadele sunt ușor de manipulat. Și mapamondul secolului XXI are metode noi de manipulare.

Să luăm un șef de stat, care nu vrea să-și înșele cetățenii : statul este supus unor atacuri de tot felul, este marginalizat, i se taie orice posibilitate de dezvoltare prin embargouri de tot felul. Mulțimile care nu sunt convinse încă, vor fi prelucrate de cei cu flamura iluzorie a unei bunăstări.

Mulți și proști, sună diferit de,, proști, dar mulți ". Mulți, foarte mulți... Însă fără conducător, se risipesc (,) ca potârnichile. Și se supun celor puțini și care știu cum să-i manipuleze. Cum să-i convingă, dacă e nevoie, că sunt prea mulți și nu ar mai avea ce mânca din pricina faptului că sunt mulți.

Niște câini închiși într-un țarc : o săptămână nu le dai mâncare – se vor sfâșia între ei.

Totul e permis, orice strategie? Nu știu dacă există speranță. Ar putea exista dacă în loc să ne sfâșiem între noi, i-am sfâșia pe cei care, ca pe niște câini ai nimănui, ne-au închis într-un țarc. Mulți.. Mulțimea e o forță, depinde de liantul care îi va ține uniți : un atom de fier nu e decât o infimă masă neputincioasă. E nevoie de mulți alți atomi pentru o masă compactă din care un fierar face un topor. Nu știu care. Poate Vulcan. Sau Hefaistos. Cu un topor poți scoate nu doar înțelepciunea ci și pacea. Atena, ori Minerva dacă vă place mai mult, nu are doar o lance, are și o ramură de măslin.

Suferință, robie, moarte – toate acestea se pot anula. Depinde de cât de bine mânuiește Vulcan toporul. Depinde de cât de mult vor mulțimile să asculte pe Minerva. Depinde de noroadele mapamondului.