marți, 20 septembrie 2022

Fleacuri

Cred că ar trebui să mă culc, dar somnul : ia-l de unde nu-i! Nu-i? – asta e, ne facem de treabă. Ori căutăm o bucată de lemn, așa mai potrivită, poate fi și un baston ori chiar o coadă de mătură. Îl luam cu grijă și îl punem pe umăr, având grijă cum îl purtăm, fiindcă e o pușcă. Așa înarmați, ieșim frumos din casă, sau din bloc, depinde unde stăm, și începem, în pas cadențat, să mergem douăzeci și cinci de pași înainte, facem stânga-mprejur, și facem vreo cincizeci de pași înapoi. Dacă trece un om, îl somăm :,, Stai! Care ești acolo? Parola că te trezești cu un glonț în pulpă! ". Dacă omul ne întreabă ce facem, noi să răspundem frumos că suntem de planton, de la ora de, până la ora de. Ba chiar îl putem întreba și noi, dacă nu e de acord să ne schimbe, că parcă ne-am trânti și noi în pat la un pui de somn. ( Ați râs? – Păi dacă nu râdeți, ce mă mai faceți să vă spun povești? 🤣)

Nu, nu mi-e somn - somn, poate fiindcă nu am ridicat pietroaie de moară, nici Sisif nu m-a invitat să fac schimb cu el, să ridic ditai bolovanul în vârful dealului, ca de acolo să îi fie și lui mai ușor. N-am făcut mare ce lucrări astăzi. Mai înainte puțin, am văzut un film, cred chinezesc, pe AMC, cică Bodyguard. Dar să nu vă închipuiți că era același subiect, deloc. Era cu unul care știa kung-fu, secretul celor 108 lovituri ale pumnului de fier, și pe deasupra purta niște bocanci de fier. Cam thriller : mor mulți, unii chiar de pomană, cum s-ar zice agresivitate inutilă. Eu una credeam că artele marțiale au o oarecare filosofie, ceva prin care ești îndemnat la compasiune și nu ucizi cu sânge rece. Dar filmele sunt filme și artele marțiale, e posibil să fie, în realitate, ceva foarte diferit. Eu cred că oamenii și-ar dori să fie puternici, dar în ce scop? De ce să fii puternic neapărat? Ce demonstrezi atunci când ucizi o mie de oameni? Ești mai bun? Eu nu cred că cei care au pus bazele kung-fu, au vrut neapărat să ucidă. Totuși, astfel de filme vizionate, sunt ca o supapă prin care evacuăm stările cu care ne-am confruntat în ziua respectivă, ne deconectăm, zâmbim la final când eroul pozitiv învinge pe cei răi, ne închipuim că și noi am putea scăpa de orice supărare.

Eu.. He-he-hei.. Eu astăzi mi-am aruncat ca buhaiul țărână peste cap. Am ieșit ca un taur furios în mijlocul drumului, am pus coarnele în pământ, am scurmat cu furie și am început să alerg după toată lumea. Adevărul e o armă. Dar ca orice arma are și specificații de cum trebuie folosit. Câteodată, deși noi credem cu tărie că adevărurile trebuiesc spuse, nu-i chiar așa. Adevărul poate răni. Și pe deasupra se poate întoarce împotriva ta. Nu este neapărat să fim ipocriți, doar să folosim adevărul cu moderație. Eu am făcut astăzi din adevăr, săgeți : am aruncat în oricine mi-a stat în cale. Nu-mi place rezultatul, însă cum am spus : buhaiul când nu mai poate de bine, își aruncă țărână peste cap. Și se văd imediat rezultate : buhaiul rămâne singur cuc în mijlocul islazului.. – au fugit și vițeii în fața cărora voia să-și arate puterea, și vițelele în fața cărora voia să pară viril. Acuma, Doamne ferește! – ce se face buhaiul dacă stăpânul trimite felcerul să-l scopească, ori casapul să-l scurteze de zile?... 🤣 Bietul buhai : a lăsat coada în jos, coarnele i s-au muiat, el cu totul e pleoștit.. ( Hai că și asta e de râs, doar că trebuie să fii concentrat pe nuanțe! 😁).

Parcă mi-ar fi un pic somn.. Hai, noapte bună la toată lumea!!
( n-am imagini, n-am descărcat nimic de nicăieri)

Sistemul medical din România aflat în comă

Din păcate internetul meu fix, e slab.. Nu știu motivul. Aș fi putut spune că din cauza norilor care sunt oarecum o stavilă între modulele, ...