— Minți ca un birjar!
Se poate ca birjarii să fi fost ca taximetriștii, să te fi dus la destinație pe drumul cel mai lung, ori să îți fi cerut un preț supraevaluat al călătoriei cu birja. Zău nu știu, nu pot să mă pronunț nici pro, nici contra, și nu-mi rămâne decât să folosesc expresia, fără să fiu în temă cu veridicitatea întâmplărilor, la care nu am fost martor real.
Ca atare nu aș putea spune despre o instituție, ori un canal media, ori cine știe ce companie de presă :
— Minți ca un birjar!
Totuși în mintea mea se conturează asemenea situații, și cum eu nu am văzut birjari, nu le pot spune nimic.
Ce ai putea spune? Că la ora actuală intri în pușcărie, ori ești condamnat la moarte, pe sfânta dreptate? Că și dacă ai martori, și dacă ai fotografii, sau ai filmat o situație reală, nefiind de acord să te comporți ca un birjar, să nu duci lumea pe drumul cel mai scurt spre adevăr, cerându-i să plătească pentru un drum mai lung, actualele instituții ale unui oarecare minister, te trimit în judecată pentru zădărnicirea combaterii măsurilor de siguranță în pandemie. Așa stând lucrurile, eu tac, fiindcă nu sunt nici birjar, nici taximetrist, dar nici nu-mi doresc să înfund pușcăria, cu adevărul în gură. Nu pot fi atât de idioată, încât să nu-mi dau seama că a scoate la lumină adevărurile despre o situație reală într-un așezământ de sănătate, fix sau mobil, vechi sau doar niște bărăci din plastic, containere goale... – să nu-mi dau seama că mă condamn singură la pușcărie.
Îmi văd de treabă. Eu am trăit și în comunism. Tata a apucat vremurile în care dacă nu-ți făceai cum trebuie treaba, intrai la pușcărie pentru sabotaj. Încă de copil am învățat că nu am voie să spun tot ce gândesc și dacă știu ceva adevărat, vom discuta despre acel adevăr în casă, între oamenii pe care poți să te bazezi.
Nu știu ce au crezut cei care au făcut revoluția în decembrie 1989, dar eu nu am crezut că am libertatea cuvântului, și am continuat să scriu printre rânduri, să discut adevărurile într-un cadru restrâns.
Nu pot fi prezentă pe #Facebook, fiindcă nu pot minți, nu pot ascunde adevărul, și nici la închisoare nu vreau să merg.
Cred că e timpul să întorc spatele unui loc plin de observatori și care strâng material pentru a umple pușcăriile cu nevinovați, condamnați pentru că și-au permis să dezvăluie realitatea.
Cu toate că nu ar trebui să deschid gura, o s-o fac.
Am rămas cu gura căscată, tâmpită instantaneu : PSD face o alianță cu PNL, pe 7( șapte!) ani.. Vor guverna prin rotație, câte doi ani, fiecare...
Ce putem spune? Se pare că în spatele nostru, al cetățenilor cu drept de vot, se fac alianțe care seamănă izbitor cu momentul în care i-ar trăsni prin cap unui genetician, să împerecheze un șarpe boa cu un șobolan. Dintr-o idioată curiozitate, se nasc metiși imposibili. Și nu e nimic de spus. Clona guvernamentală se bizuie pe votul meu și al rivalului meu în ceea ce privește simpatiile politice.
Ei, dacă așa stau lucrurile, eu promit solemn : la următoarele alegeri prezidențiale, parlamentare, locale, voi vota reprezentanții partidului de extremă dreapta AUR. Promit să conving pe toți apropiații și cunoștințele mele, și așa convinși, vom vota în corpore AUR. Fiindcă se pare că ambițioșii lipsiți de cap și empatie, par a fi unii dintre cei care nu acceptă mișmașurile politice. Sau USR. S-au dovedit a avea coloană vertebrală, și au întors spatele alianței de dreapta, cu riscul de-a-și pierde avantajele pe scena politică a guvernării.
Ar trebui să-mi văd de treabă, totuși vorbesc în virtutea faptului că încă nu s-a schimbat Constituția României. Fiindcă cei care au decis să se alieze împotriva a orice logică, vor să schimbe Constituția, și așa noi cetățenii ne vom pierde și ultimele drepturi, și ultimele libertăți. În noua Constituție se vor regăsi articole de lege prin care să poți fi făcut sclav, fără să ai dreptul să te aperi. Eu una știu sigur că nu voi vota noua Constituție pusă la cale de alianța PSD — PNL.
Se pun la cale multe, și toate împotriva cetățeanului. Încep să regret că am rămas în România. Aici vom intra în pușcărie nevinovați. Curând ne vom pierde toate drepturile. Nu știu ce e de făcut. Probabil ar trebui să profităm cât încă nu s-au închis granițele. Nu știu unde. Poate spre Est. Da... Lumina vine de la răsărit. Va trebui să luăm în calcul și faptul că din două rele, cel care pare mai rău astăzi, nu e chiar atât de rău. Ca dracii : nu-i Dracu atât de negru cum îl zugrăvește popa.
Cum s-ar zice : atenție la neatenție. Fiindcă noi umblăm legați la ochi și o să cădem într-o groapă de nici Dracu nu ne scoate de acolo.
